Moara cu noroc - Ioan Slavici -Viziunea despre lume-

                   Realismul este un curent literar aparut ca o reactie impotriva romantismului si promoveaza redarea cat mai exacta a realitatii prin intermediul unor detalii numeroase, prin stabilirea clara a timpului si spatiului in care se petrece actiunea, prin transformarea personajelor in tipologii si prin preferinta pentru tema familiei.
                 Opera literara "Moara cu noroc" de Ioan slavici este o nuvela realist-psihologica. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece intalnim trasaturi specifice precum: tehnica detaliului(se ofera o descriere detaliata a locului unde este situata moara cu noroc), cronotopul bine precizat( Actiunea se petrece predominant la moara cu noroc, intre doua sarbatori importante, Sfantul Gheorghe si Pasti, in decursul unui an) sau temele specifice( setea de bani si destramarea familiei).
                 Titlul "Moara cu noroc" este un topos, desemnand o moara aflata la rascruce de drumuri. Moara este un simbol al perisabilului, iar in popor moara aduce ghinion. De aceea titlul este folosit in mod ironic.
                Intamplarile din naratiunea realista sunt relatate la persoana a III-a, perspectiva unui narator omniscient si omniprezent.
                Conflictul central al operei este cel moral-psihologic, conflict interior al protagonistului. Personajul principal, Ghita, traieste un puternic conflict interior, osciland intre dorintele puternice, dar contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte, si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica Samadaul, pe de alta parte. In constiinta lui Ghita acest conflict duce la pierderea increderii in sine, fapt care, in plan exterior, afecteaza grav relatiile sale de familie.
                 Actiunea incepe cu Ghita care ia in arenda carciuma Moara cu noroc pentru a duce un trai mai bun alaturi de familia sa. Insa, sederea la moara este conditionata de alianta cu porcarul Lica Samadaul, fara de care familia lui Ghita ar fi trait linistita. Partas la ilegalitatile lui Lica, Ghita isi pierde credibilitatea atat in fata comunitatii cat si in fata familiei. Este acuzat astfel de o crima si este inchis, dar este eliberat deoarece nu sunt suficiente probe impotriva sa. Se imprieteneste cu Pintea doar ca nu reuseste sa il denunte pe Lica deoarce Ghita prinde gustul banului. Inainte de Paste, Ghita isi lasa sotia cu Lica la han si pleaca dupa jandarmi in incercarea de a-l prinde pe Lica. La intoarcere, banuind-o pe Ana de infidelitate, o omoara. Ghita este omorat la randul sau de catre unul din oamenii lui Lica, hanul este incendiat, iar Lica se sinucide, dandu-se cu capul de un copac.

                Incipitul si finalul sunt in relatie de simetrie. Incipitul incepe cu vorbele batranei care afirma ca "nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit". In final, tot batrana afirma ca simtea ca nu avea sa iasa bina, dar asa le-a fost dat. Batrana intruchipeaza intelepciunea poporului roman. In viziunea lui Slavici, faptele rele se pedepsesc. De aceea personajele lui Slavici sunt pedepsite in functie de faptele savarsite.

                Teza de la care porneste Ioan Slavici se afla in vorbele batranei din incipitul nuvelei si se refera la raporturile dintre bogatie si fericire. Potrivit acesteia, fericirea nu trebuie cautata in bunastarea materiala obtinuta cu orice pret: "omul sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit". Saracia este aici asociata cu fericirea, in timp ce bogatia este asociata cu posibila sursa de nefericire.

                Tema este dezumanizarea produsa de dorinta de inavutire a cizmarului Ghita. O alta tema este destramarea familiei

                In opinia mea, nuvela ilustreaza ideea potrivit careia nimic nu ramane nepedepsit in viata.Avertismentele batranei referitoare la goana dupa inavutire sunt ignorate de catre Ghita. Dar nu dorinta de mai mult, ci oarba patima pe care aceasta dorinta o naste este sanctionata de destin. Nu munca cinstita prin care omul devine mai instarit este condamnata de Slavici, ci agonia morala pe care ispita bogatiei o provoaca celor cu caracter slab. Framantat interior, ghita ajunge sa isi piearda increderea nu numai in sine ci si increderea celorlati si chiar increderea sotiei. Goana dupa avere si instrainarea de familie produce pierderea linistei colibei, potrivit avertismentului batranei, iar esecul este generat de alegerile gresite facute de Ghita.