Alexandru Lapusneanul - Costache Negruzzi -caracterizare personaj-
Romantismul este un curent literar aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea in Germania si Anglia. In Franta se raspandeste la inceputul secolului al XIX-lea.
Opera literara "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negreuzzi este o nuvele istorica si romantica. Opera se incadreaza in romantism deoarece intalnim trasaturi specifice. O prima trasatura este culoare locala. Sunt prezentate astfel obiceiurile culinare ale vremii, iar vestimentatia este prezentata in detaliu. O alta trasatura este antiteza. Aceasta este folosita mai ales intre personajele Alexandru Lapusneanul si Ruxanda. O ultima trasatura este faptul ca personajele sunt exceptionale surprinse in situatii exceptionale. Alexandru Lapusneanul este un personaj exceptional prin cruzimea de care da dovada.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei. Din punct de vedere social, personajul este prezentat la inceput ca stolnicul Petre si uns ca domnitor sub numele de Alexandru Lapusneanul. Dupa prima domnie este tradat de boieri si ia calea Constantinopolului. Se reintoarce in tara pentru a doua domnie cu gandul de a se razbuna pe boieri. In ultima parte a nuvelei personajul este prezentat ca Paisie, urmand sa fie omorat prin otravire. Din punct de vedere moral, personajul are un puternic spirit vindicativ. Savarseste crime, schingiuieste, iar in final vrea sa isi ucida propriul copil. Din punct de vedere psihologic, Alexandru Lapusneanul este un personaj complex, puternic, detine arta disimularii si este un fin cunoscator al psihologiei umane.
Principala sa trasatura este cruzimea. O prima scena semnificativa pentru a ilustra cruzimea personajului este aceea cand Motoc este linsat de multime. Dupa ce sunt ucisi boierii, putinii slujitori care scapa cu viata dau de veste in sat de cele intamplate, asa ca o multime de oameni vin la portile curtii domnesti. Intrebati ce vor acestia raspund ca vor capul lui Motoc. Lapusneanul profita de ocazie si il da pe Motoc multimii, scapand astfel de un alt boier tradator, fara ca sabia sa se manjeasca cu sangele lui, cum ii promisese. O alta scena semnificativa o reprezinta aceea in care Lapusneanul ii prezinta leacul de frica Ruxandei. Dupa ce sunt ucisi cei 47 de boieri, capetele lor sunt asezate intr-o piramida, in functie de rang. Cand termina, Lapusneanul o cheama pe Ruxanda sa-i dea leacul de frica, insa aceasta lesina, spre dezamagirea domnitorului.
Titlul este eponim. Prin articulare se sugereaza figura complexa a domnitorului: tiranica, demonica, istorica.
Perspectiva narativa este obiectiva, realizandu-se la persoana a III-a. Uneori naratorul intervine prin notatii personale: "Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei".
Incipitul si finalul sunt in relatie de simetrie. In incipit este prezentata destinul tragic al lui Iacov Eraclid prefigurand astfel destinul lui Alexandru Lapusneanul. Tehinca utilizata este cea a anticiparii.
Conflictul nuvelei exte complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal. Conflictul principal, exterior este de ordin politic: lupta pentru putere iscata intre domnitor si boieri. Conflictul secundar, intre Motoc si Alexandru Lapusneanul, particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului. Conflictul social intre boieri si popor se limiteaza la revolta multimii din capitolul al III-lea.
Actiunea incepe cu Alexandru Lapusneanul care, izgonit dupa prima domnie, se reintoarce cu o armata de mercenari turci pentru a doua domnie. Este intampinat de un grup de boieri care ii spun ca ar fi mai bine sa se intoarca insa Lapusneanul ii ignora. Ajuns la tron, Alexandru Lapusneanul incepe sa se razbune pe boieri. Intr-o zi sotia domnitorului, Ruxanda, este oprita de o femeie ramasa vaduva care ii spune ca va raspunde pentru faptele sotului ei. Lapusneanul ii promite un leac de frica. Merge la biserica si cere impacare boierilor, invitandu-i la un ospat. Spancioc si Stroici banuiesc ca este vorba de o ambuscada si trec granita. La ospat, boierii sunt omorati. Putinii slujitori care reusesc sa scape de la macel dau de veste in sat despre cele intamplate. O multime de oameni se aduna la portile curtii domnesti, iar, pentru ca cineva vehiculeaza numele lui Motoc, acestia vor capul lor. Lapusneanul il arunca pe Motoc multimii, iar acesta este omorat. Din capetele boierilor Lapusneanul face o piramida in functie de rang. O cheama pe Ruxanda si ii arata leacul de frica, iar aceasta lesina, spre dezamagirea domnitorului. In final, Lapusneanul se imbolnaveste si, cu mintea tulbure, cere sa fie calugarit. Cand se trezeste si se vede calugarit acesta cere sa i se aduca fiul pentru a-l ucide. Sfatuita de Spancioc, Stroici si mitropolit, Ruxanda il otraveste pe Alexandru Lapusneanul.
In opinia mea,avand in vedere conflictul dintre domnitor si boieri in lupta pentru putere, caracterul sangeros al activitatilor protagonistului pentru impunerea autoritatii domnesti este specific realitatilor social-politice din Moldova evului mediu. Razbunarea si cruzimea domnitorului si motivate psihologic de tradarea boierilor din prima domnie.
Opera literara "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negreuzzi este o nuvele istorica si romantica. Opera se incadreaza in romantism deoarece intalnim trasaturi specifice. O prima trasatura este culoare locala. Sunt prezentate astfel obiceiurile culinare ale vremii, iar vestimentatia este prezentata in detaliu. O alta trasatura este antiteza. Aceasta este folosita mai ales intre personajele Alexandru Lapusneanul si Ruxanda. O ultima trasatura este faptul ca personajele sunt exceptionale surprinse in situatii exceptionale. Alexandru Lapusneanul este un personaj exceptional prin cruzimea de care da dovada.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei. Din punct de vedere social, personajul este prezentat la inceput ca stolnicul Petre si uns ca domnitor sub numele de Alexandru Lapusneanul. Dupa prima domnie este tradat de boieri si ia calea Constantinopolului. Se reintoarce in tara pentru a doua domnie cu gandul de a se razbuna pe boieri. In ultima parte a nuvelei personajul este prezentat ca Paisie, urmand sa fie omorat prin otravire. Din punct de vedere moral, personajul are un puternic spirit vindicativ. Savarseste crime, schingiuieste, iar in final vrea sa isi ucida propriul copil. Din punct de vedere psihologic, Alexandru Lapusneanul este un personaj complex, puternic, detine arta disimularii si este un fin cunoscator al psihologiei umane.
Principala sa trasatura este cruzimea. O prima scena semnificativa pentru a ilustra cruzimea personajului este aceea cand Motoc este linsat de multime. Dupa ce sunt ucisi boierii, putinii slujitori care scapa cu viata dau de veste in sat de cele intamplate, asa ca o multime de oameni vin la portile curtii domnesti. Intrebati ce vor acestia raspund ca vor capul lui Motoc. Lapusneanul profita de ocazie si il da pe Motoc multimii, scapand astfel de un alt boier tradator, fara ca sabia sa se manjeasca cu sangele lui, cum ii promisese. O alta scena semnificativa o reprezinta aceea in care Lapusneanul ii prezinta leacul de frica Ruxandei. Dupa ce sunt ucisi cei 47 de boieri, capetele lor sunt asezate intr-o piramida, in functie de rang. Cand termina, Lapusneanul o cheama pe Ruxanda sa-i dea leacul de frica, insa aceasta lesina, spre dezamagirea domnitorului.
Titlul este eponim. Prin articulare se sugereaza figura complexa a domnitorului: tiranica, demonica, istorica.
Perspectiva narativa este obiectiva, realizandu-se la persoana a III-a. Uneori naratorul intervine prin notatii personale: "Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei".
Incipitul si finalul sunt in relatie de simetrie. In incipit este prezentata destinul tragic al lui Iacov Eraclid prefigurand astfel destinul lui Alexandru Lapusneanul. Tehinca utilizata este cea a anticiparii.
Conflictul nuvelei exte complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal. Conflictul principal, exterior este de ordin politic: lupta pentru putere iscata intre domnitor si boieri. Conflictul secundar, intre Motoc si Alexandru Lapusneanul, particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului. Conflictul social intre boieri si popor se limiteaza la revolta multimii din capitolul al III-lea.
Actiunea incepe cu Alexandru Lapusneanul care, izgonit dupa prima domnie, se reintoarce cu o armata de mercenari turci pentru a doua domnie. Este intampinat de un grup de boieri care ii spun ca ar fi mai bine sa se intoarca insa Lapusneanul ii ignora. Ajuns la tron, Alexandru Lapusneanul incepe sa se razbune pe boieri. Intr-o zi sotia domnitorului, Ruxanda, este oprita de o femeie ramasa vaduva care ii spune ca va raspunde pentru faptele sotului ei. Lapusneanul ii promite un leac de frica. Merge la biserica si cere impacare boierilor, invitandu-i la un ospat. Spancioc si Stroici banuiesc ca este vorba de o ambuscada si trec granita. La ospat, boierii sunt omorati. Putinii slujitori care reusesc sa scape de la macel dau de veste in sat despre cele intamplate. O multime de oameni se aduna la portile curtii domnesti, iar, pentru ca cineva vehiculeaza numele lui Motoc, acestia vor capul lor. Lapusneanul il arunca pe Motoc multimii, iar acesta este omorat. Din capetele boierilor Lapusneanul face o piramida in functie de rang. O cheama pe Ruxanda si ii arata leacul de frica, iar aceasta lesina, spre dezamagirea domnitorului. In final, Lapusneanul se imbolnaveste si, cu mintea tulbure, cere sa fie calugarit. Cand se trezeste si se vede calugarit acesta cere sa i se aduca fiul pentru a-l ucide. Sfatuita de Spancioc, Stroici si mitropolit, Ruxanda il otraveste pe Alexandru Lapusneanul.
In opinia mea,avand in vedere conflictul dintre domnitor si boieri in lupta pentru putere, caracterul sangeros al activitatilor protagonistului pentru impunerea autoritatii domnesti este specific realitatilor social-politice din Moldova evului mediu. Razbunarea si cruzimea domnitorului si motivate psihologic de tradarea boierilor din prima domnie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu