Povestea lui Harap-Alb - Ion Creanga -caracterizare personaj-
Basmul este specia genului epic in proza sau in versuri in care personajele sunt inzestrate cu puteri supranaturale, in care se prezinta lupta dintre bine si rau, binele iesind invingator.
Opera litaerara "Povestea lui Harap-Alb" se incadreaza in genul epic, iar ca si specie este un basm cult. Opera se incadreaza in basmul cult deoarece intalnim trasaturi specifice precum: umanizarea fantasticului si oralitatea stilului( eroii, prin tinuta, prin comportament, gesturi, mentalitate, limbaj, amintesc de personajele din "Amintiri din copilarie")
Titlul indica dubla personalitate a protagonistului, fiu de imparat si sluga a Spanului. Oximoronul format din "harap"(om cu pielea de culoare neagra) si "alb" sugereaza falsa identitate a protagonistului.
Tema basmului este lupta dintre bine si rau, binele iesind invingator. Ion Creanga prezinta de fapt initierea protagonistului: din adolescentul neexperimentat, prin parcurgerea probelor, devine un tanar matur pregatit atat pentru casatorie cat si pentru imparatie.
Perspectiva narativa este obiectiva, dar nu intotdeauna. In unele cazuri naratorul intervine( "Eu sunt dator sa va spun povestea si va rog sa ascultati")
In basm, conflictul dintre bine si rau se incheie cu victoria fortelor binelui. Personajele, purtatoare ale unor valori simbolice si ale unor functii specifice basmului, se polarizeaza in jurul acestor notiuni si al personajelor care le personifica: protagonistul si antagonistul.
Actiunea incepe cu Verde Imparat care ii cere fratelui sau, craiul, un fecior, potential mostenitor, sa-l urmeze la tron. Cei trei fii ai craiului sunt supusi unei probe puse la cale de tatal lor, fiul cel mic fiind cel care trece proba. Indrumat de Sfanta Duminica, fiul cel mic alege calul, armele si costumul pe care tatal acestuia le-a folosit cand a fost mire. Primeste ca sfat sa se fereasca de omul span sau ros. Cu toate acestea Spanul reuseste sa-l pacaleasca pe fiul cel mic, obligandu-l sa faca schimb de roluri, poreclindu-l pe fiul cel mic Harap-Alb. La palat, Spanul il supune pe Harap-Alb la mai multe probe, dar Harap-Alb reuseste sa le treaca cu ajutorul celor cinci prieteni, albine, furnicute si Sfanta Duminica. In final Spanul il ucide pe Harap-Alb, calul il ucide pe Spanul, iar Harap-Alb este readus la viata de catre fata Imparatului Vede, iar cei doi se casatoresc.
Harap-Alb este personajul principal al basmului. Din punct de vedere social, acesta este suprins la inceput ca fiul cel mic al craiului. Cu ajutorul Sfintei Duminici reuseste sa treaca proba curajului, dar este pacalit de Spanul. Prin moarte simbolica, coboratul in fantana, statutul social al acestuia se schimba devenind sluga a Spanului si primind numele de Harap-Alb. In final prin moarte si inviere, acesta isi recapata statutul initial, devine imparat si se casatoreste cu fiica Imparatului Ros.
Din punct de vedere moral, personajul este integru si nu isi incalca principiile. De exemplu, modul in care isi tine cuvantul fata de Spanul. Din punct de vedere psihologic, actiunea surprinde formarea personalitatii protagonistului. Daca la inceput este slab si plange rusinea tatalui, nu este capabil sa distinga intre esenta si aparenta, personajul Harap-Alb, prin parcurgerea probelor, dobandeste o serie de calitati necesare statutului de imparat.
Naivitatea este una din trasaturile personajului. Naivitatea este evidentiata prin gestul de a-l accepta pe Spanul drept insotitor. Inselat de aparente, fiul craiului, "boboc in felul sau la trebi de aieste", face un pact cu diavolul care va duce la pierderea conditiei initiale: din fiu al craiului si potential mostenitor la tronul Imparatului Verde, acesta dobandeste o noua conditie, de sluga a Spanului. Acest pact dobandeste in "Povestea lui Harap-Alb" o semnificatie aparte, pentru ca, datorita robiei Spanului, eroul va constientiza propriile slabiciuni si va putea evolua. O alta scena semnificativa este intalnirea cu Sfanta Duminica. Acesta se lasa inselat de aparente si crede ca Sfanta Duminica nu ar fi in stare sa il ajute. Trecand prin mai multe experiente Harap-Alb isi da seama ca aparentele inseala. De aceea cand ii vand intalni pe cei cinci prieteni, acesta nu ii respinge, desi sunt caraghiosi.
In opinia mea, prin intermediul lui Harap-Alb se ilustreaza ideea ca omul cat traieste invata. Daca la inceput este naiv sau se lasa condus de aparent, in fina, dupa trecerea mai multor proble, acesta dobandeste o serie de calitati neceesare statutului de imparat.
Opera litaerara "Povestea lui Harap-Alb" se incadreaza in genul epic, iar ca si specie este un basm cult. Opera se incadreaza in basmul cult deoarece intalnim trasaturi specifice precum: umanizarea fantasticului si oralitatea stilului( eroii, prin tinuta, prin comportament, gesturi, mentalitate, limbaj, amintesc de personajele din "Amintiri din copilarie")
Titlul indica dubla personalitate a protagonistului, fiu de imparat si sluga a Spanului. Oximoronul format din "harap"(om cu pielea de culoare neagra) si "alb" sugereaza falsa identitate a protagonistului.
Tema basmului este lupta dintre bine si rau, binele iesind invingator. Ion Creanga prezinta de fapt initierea protagonistului: din adolescentul neexperimentat, prin parcurgerea probelor, devine un tanar matur pregatit atat pentru casatorie cat si pentru imparatie.
Perspectiva narativa este obiectiva, dar nu intotdeauna. In unele cazuri naratorul intervine( "Eu sunt dator sa va spun povestea si va rog sa ascultati")
In basm, conflictul dintre bine si rau se incheie cu victoria fortelor binelui. Personajele, purtatoare ale unor valori simbolice si ale unor functii specifice basmului, se polarizeaza in jurul acestor notiuni si al personajelor care le personifica: protagonistul si antagonistul.
Actiunea incepe cu Verde Imparat care ii cere fratelui sau, craiul, un fecior, potential mostenitor, sa-l urmeze la tron. Cei trei fii ai craiului sunt supusi unei probe puse la cale de tatal lor, fiul cel mic fiind cel care trece proba. Indrumat de Sfanta Duminica, fiul cel mic alege calul, armele si costumul pe care tatal acestuia le-a folosit cand a fost mire. Primeste ca sfat sa se fereasca de omul span sau ros. Cu toate acestea Spanul reuseste sa-l pacaleasca pe fiul cel mic, obligandu-l sa faca schimb de roluri, poreclindu-l pe fiul cel mic Harap-Alb. La palat, Spanul il supune pe Harap-Alb la mai multe probe, dar Harap-Alb reuseste sa le treaca cu ajutorul celor cinci prieteni, albine, furnicute si Sfanta Duminica. In final Spanul il ucide pe Harap-Alb, calul il ucide pe Spanul, iar Harap-Alb este readus la viata de catre fata Imparatului Vede, iar cei doi se casatoresc.
Harap-Alb este personajul principal al basmului. Din punct de vedere social, acesta este suprins la inceput ca fiul cel mic al craiului. Cu ajutorul Sfintei Duminici reuseste sa treaca proba curajului, dar este pacalit de Spanul. Prin moarte simbolica, coboratul in fantana, statutul social al acestuia se schimba devenind sluga a Spanului si primind numele de Harap-Alb. In final prin moarte si inviere, acesta isi recapata statutul initial, devine imparat si se casatoreste cu fiica Imparatului Ros.
Din punct de vedere moral, personajul este integru si nu isi incalca principiile. De exemplu, modul in care isi tine cuvantul fata de Spanul. Din punct de vedere psihologic, actiunea surprinde formarea personalitatii protagonistului. Daca la inceput este slab si plange rusinea tatalui, nu este capabil sa distinga intre esenta si aparenta, personajul Harap-Alb, prin parcurgerea probelor, dobandeste o serie de calitati necesare statutului de imparat.
Naivitatea este una din trasaturile personajului. Naivitatea este evidentiata prin gestul de a-l accepta pe Spanul drept insotitor. Inselat de aparente, fiul craiului, "boboc in felul sau la trebi de aieste", face un pact cu diavolul care va duce la pierderea conditiei initiale: din fiu al craiului si potential mostenitor la tronul Imparatului Verde, acesta dobandeste o noua conditie, de sluga a Spanului. Acest pact dobandeste in "Povestea lui Harap-Alb" o semnificatie aparte, pentru ca, datorita robiei Spanului, eroul va constientiza propriile slabiciuni si va putea evolua. O alta scena semnificativa este intalnirea cu Sfanta Duminica. Acesta se lasa inselat de aparente si crede ca Sfanta Duminica nu ar fi in stare sa il ajute. Trecand prin mai multe experiente Harap-Alb isi da seama ca aparentele inseala. De aceea cand ii vand intalni pe cei cinci prieteni, acesta nu ii respinge, desi sunt caraghiosi.
In opinia mea, prin intermediul lui Harap-Alb se ilustreaza ideea ca omul cat traieste invata. Daca la inceput este naiv sau se lasa condus de aparent, in fina, dupa trecerea mai multor proble, acesta dobandeste o serie de calitati neceesare statutului de imparat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu