Testament, Tudor Arghezi - Tema si viziunea despre lume
In sens larg, modernismul reprezinta o tendinta in arta si literatura secolului al XX-lea, caracterizata prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie. Promotorul modernismului romanesc este Eugen Lovinescu, critic literar. Eugen Lovinescu sustine teoria imitatiei preluata de la psihologul francez Gabriel Torde. Potrivit acestei teorii popoarele evoluate exercita o influenta benefica asupra celor mai putin evoluate: mai intai se adopta prin imitatie forme ale civilizatiei superioare, apoi se stimuleaza crearea unui fond prorpiu. Strans legata de teoria imitatiei este principiul sincronismului, care inseamna acceptarea schimbului de valori intre culturi, acceptarea elementelor care confera noutate stilului. Trasaturile poeziei moderniste sunt: subiectivitatea discursului liric, ermetismul, expresivitatea limbajului este generata de aparitia metaforei revelatorii si modelul de versificatie divers.
"Testament" de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna, in care sunt prezentate idei privind dimensiunile estetice, etice si sociale ale creatiei. Textul poate fi considerat o arta poetica deoarece autorul isi exprima crezul poetica, adica rolul sau si al creatiei sale in lume.
Poezia apartine directiei moderniste, teoretizate de Eugen Lovinescu, pentru ca impune forme noi in planul creatiei artistice, produce adancirea lirismului si ambiguitatea limbajului particular, construieste metafore socante potrivit esteticii noi, prin care elementele uratului se transforma in frumos. Si in privinta prozodiei se incalca regulile clasice. Strofele sunt inegale ca versuri, masura este invariabila, sunt prezente diverse tipuri de rima.
Titlul poeziei are doua sensuri denotativ si conotativ. In sens denotativ, testamentul reprezinta un act oficial prin care se lasa mostenire un bun material. In sens conotativ, testamentul reprezinta o mostenire spirituala. In cazul de fata mostenirea este creatia pe care tatal o lasa fiului (ruda de sange, un alt scriitor sau cititorul).
Incipitul introduce cititorul direct in problematica poeziei prin referire la atitudinea poetului fata de creatie si fata de lume si la sensul pe care el il da cartii, singura sa avere fiind de factura spirituala: "Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,/ Decat un nume adunat pe-o carte". Incipitul este conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual, poetul identificandu-se, in mod simbolic, cu un tata si asumandu-si rolul de mentor. Intre cei doi termeni care incheie versurile( "moarte" si "carte") se stabileste o opozitie in sensul ca in timp ce fiinta poetului se va intoarce in pamant, opera sa va dainui in timp.
Simetria textului este data de plasarea cuvantului cheie "carte" si a sinonimelor sale in diferite pozitii ale discursului liric pentru a accentua ideea centrala.
Relatiile de opozitie se stabilesc, la nivelul discursului liric, intre diversele componente ale artei poetice, in jurul termenului "carte". Versurile "Ca sa schimbam, acum, intaia oara/ Sapa-n condei si brazda-n calimara" contin o serie de opozitii privind transformarea uneltelor muncii fizice in unelte ale muncii intelectuale sau trecerea de la formele poetice traditionale la cele moderne. Versurile cele mai relevante pentru ideea de arta poetica moderna sunt organizate tot pe serii opuse semantic: "Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi". Opozitia dintre robul si Domnul se regaseste in versul: "Robul a scris-o, Domnul o citeste". Aceasta opozitie reda relatia dintre scritor si cititor, in care robul-poet si-a asumat statutul umil de truditor al cuvantului.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire unui fiu spiritual.
Versificatia se caracterizeaza prin strofe inegale ca numar de versuri, cu metrica si ritmul variabile, in functie de intensitatea sentimentelor si de ideile exprimate, conservandu-se rima imperecheata.
In opinia mea, atitudinea poetica, de imbinare a "slovei faurite", slefuite de un adevarat bijutier al cuvintelor si a "slovei de foc", inspiratie de origine divina, reprezinta esenta viziunii despre lume in poezia "Testament", in care se dezvolta tema ars poetica. Rolul poetului este de a da cuvintelor urate, "bube, mucegaiuri si noroi", forme si continuturi noi, transformandu-le in "versuri si-n icoane pentru a pastra legatura dintre generatii. Pentru Arghezi, poetul este un creator orgolios si un poeta faber, adica fauritor, "slefuitor de cuvinte".
"Testament" de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna, in care sunt prezentate idei privind dimensiunile estetice, etice si sociale ale creatiei. Textul poate fi considerat o arta poetica deoarece autorul isi exprima crezul poetica, adica rolul sau si al creatiei sale in lume.
Poezia apartine directiei moderniste, teoretizate de Eugen Lovinescu, pentru ca impune forme noi in planul creatiei artistice, produce adancirea lirismului si ambiguitatea limbajului particular, construieste metafore socante potrivit esteticii noi, prin care elementele uratului se transforma in frumos. Si in privinta prozodiei se incalca regulile clasice. Strofele sunt inegale ca versuri, masura este invariabila, sunt prezente diverse tipuri de rima.
Titlul poeziei are doua sensuri denotativ si conotativ. In sens denotativ, testamentul reprezinta un act oficial prin care se lasa mostenire un bun material. In sens conotativ, testamentul reprezinta o mostenire spirituala. In cazul de fata mostenirea este creatia pe care tatal o lasa fiului (ruda de sange, un alt scriitor sau cititorul).
Incipitul introduce cititorul direct in problematica poeziei prin referire la atitudinea poetului fata de creatie si fata de lume si la sensul pe care el il da cartii, singura sa avere fiind de factura spirituala: "Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,/ Decat un nume adunat pe-o carte". Incipitul este conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual, poetul identificandu-se, in mod simbolic, cu un tata si asumandu-si rolul de mentor. Intre cei doi termeni care incheie versurile( "moarte" si "carte") se stabileste o opozitie in sensul ca in timp ce fiinta poetului se va intoarce in pamant, opera sa va dainui in timp.
Simetria textului este data de plasarea cuvantului cheie "carte" si a sinonimelor sale in diferite pozitii ale discursului liric pentru a accentua ideea centrala.
Relatiile de opozitie se stabilesc, la nivelul discursului liric, intre diversele componente ale artei poetice, in jurul termenului "carte". Versurile "Ca sa schimbam, acum, intaia oara/ Sapa-n condei si brazda-n calimara" contin o serie de opozitii privind transformarea uneltelor muncii fizice in unelte ale muncii intelectuale sau trecerea de la formele poetice traditionale la cele moderne. Versurile cele mai relevante pentru ideea de arta poetica moderna sunt organizate tot pe serii opuse semantic: "Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi". Opozitia dintre robul si Domnul se regaseste in versul: "Robul a scris-o, Domnul o citeste". Aceasta opozitie reda relatia dintre scritor si cititor, in care robul-poet si-a asumat statutul umil de truditor al cuvantului.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire unui fiu spiritual.
Versificatia se caracterizeaza prin strofe inegale ca numar de versuri, cu metrica si ritmul variabile, in functie de intensitatea sentimentelor si de ideile exprimate, conservandu-se rima imperecheata.
In opinia mea, atitudinea poetica, de imbinare a "slovei faurite", slefuite de un adevarat bijutier al cuvintelor si a "slovei de foc", inspiratie de origine divina, reprezinta esenta viziunii despre lume in poezia "Testament", in care se dezvolta tema ars poetica. Rolul poetului este de a da cuvintelor urate, "bube, mucegaiuri si noroi", forme si continuturi noi, transformandu-le in "versuri si-n icoane pentru a pastra legatura dintre generatii. Pentru Arghezi, poetul este un creator orgolios si un poeta faber, adica fauritor, "slefuitor de cuvinte".
Comentarii
Trimiteți un comentariu