Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Camil Petrescu -viziunea despre lume-
In sens larg, modernismul reprezinta o tendinta in arta si literatura secolului al XX-lea caracterizata prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie. Promotorul modernismului romanesc este Eugen Lovinescu.
Opera literara "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este un roman moden, psihologic si interbelic. Opera se incadreaza in curentul modernist deoarece intalnim trasaturi precum: autenticitatea, abolirea cronologiei( opera incepe cu o discutie la popota ofiterilor; din prezentul naratiunii se trece in planul trecutului), anticalofilismul( autorul respinge stilul calofil pentru a da impresia de autenticitate) si prezenta tehnicilor narative specifice: memoria afectiva, memoria involuntara, fluxul constiintei, introspectia, monologul interior.
Textul este compus din doua parti precizate si in titlu care indica temele romanului: iubirea si razboiul. Viziunea despre lume, transferata personajului naratot Stefan Gheorghidiu, este viziunea unui spirit reflexiv cu preocupari filosofice si literare, ceea ce da nastere unei proze analitice de factura subiectiva. Accentul cade pe factorul psihologic, pe inregistrarea si analiza ecoului pe care evenimentele exterioare il au in constiinta personajului, epicul fiind diminuat.
O prima scena semnificativa se afla in capitolul al XX-lea, cand membrii familiei se strang in casa unchiului Tache atrasi de viitoarea mostenire. Aici Nae Gheorghidiu ironizeaza casatoria din dragoste cu o fata saraca, pe care i-o reproseaza atat lui Stefan cat si tatalui sau mort, Corneliu, pe care in plus il acuza de a nu ii fi lasat vreo mostenire fiului sub pretextul de a fi foarte risipitor. Stefan are curajul de a ii apara principiile tatalui, sustinand ca o mostenire se insoteste cu un obraz gros, cu un stomac capabil sa digere orice si o coloana vertebrala foarte flexibila. Unchiul Tache este impresionat de izbucnirea de sinceritate a lui Stefan si ii lasa acestuia cea mai mare parte din avere. O alta scena semnificativa este cea de la popota ofiterilor, din debutul romanului, cand are loc o discutie despre achitarea unui barbat din inalta societate care isi omorase sotia prinsa in flagrant de adulter. Discutiile sunt impartite de la cele privind rolul traditional al casniciei pana la cele idealiste. Stefan Gheorghidiu isi dovedeste din nou pozitio hotarata printr-o izbucnire violenta. Parerea lui este ca cei doi au drept de viata si de moarte unul asupra celuluilalt, neputand accepta ideea ca fiecare isi poate retrage cantitatea de suflet investita intr-o relatie. Concluzia sa taioasa ( "discutati mai bine ceea ce va pricepeti") este aceea a unui spirit reflexiv pornit in cautarea iubirii absolute, care respinge cu vehementa orice este mai putin.
Titlu indica cele doua parti ale romanului unite de o singura constiinta narativa, cea a lui Stefan Gheorghidiu. Metafora noptii sugereaza incertitudinea personajului narator care traieste doua experiente capitale: dragostea si razboiul. Perspectiva narativa este subiectiva deoarece naratiunea este redata la persoana I, iar naratorul joaca rolul unui personaj.
Romanul cuprinde doua parti structurate pe 13 capitole. Cele doua parti capata unicitate datorita prezentei continue a constiintei lui Stefan Gheorghidiu. Prima contine o monografie a iubirii, dar nu ca sentiment obisnuit, ci ca idee. In viziunea lui Stefan Gheorghidiu, Ela reprezinta un ideal de femeie, perechea absoluta a barbatului. Pentru Stefan Gheorghidiu iubirea este un proces de autosugestie. A doua parte se axeaza pe existenta sociala si experienta razboiului. Lumea in care traieste Stefan Gheorghidiu este una superficiala, iar razboiul este traumatizant.
Conflictul principal este interior si se produce in constiinta lui Stefan Gheorghidiu care traieste stari si sentimente contradictorii in ceea ce priveste fidelitatea sotiei sale, Ela. Acest conflict este generat de raporturile pe care Stefan Gheorghidiu le are cu lumea inconjuratoare. Implicarea Elei in lumea mondena pe care Stefan o dispretuieste si de care tine sa se detaseze reprezinta principalul motiv al rupturii dintre cei doi. Conflictul exterior evidentiaza relatiile personajului cu societatea, accentuand acelasi orgoliu al repingerii si plansadu-l in categoria inadaptatilor social.
Actiunea incepe cu Stefan Gheorghidiu care isi aminteste relatia cu sotia sa, Ela. Confesiunea este generata de o discutie de la popta ofiterilor despre un barbat din inalta societate care isi omorase sotia prinsa in flagrand de adulter si fusese achitat. In capitolul "Diagonalele unui testament" Stefan isi aminteste cum o cunoscuse pe Ela, o studenta la Litere, el fiind student la Filosofie. Cei doi se casatoresc, iar casnicia lor pare sa mearga bine pana cand Stefan primeste o mostenire de la unchiul sau, Tache Gheorghidiu. Ela se schimba fiind atrasa de lumea mondena, lume pe care Stefan o dispretuieste. Stefan incepe sa se indoiasca de fidelitatea sotiei, suspectand-o de o relatie cu un obscur domn G. Cand Gheorghidiu este concentrad la Dambovicioara, Ela il cheama negresit pentru a ii cere o parte din banii de la banca pentru a fi la adapost in caz ca acesta ar fi murit pe front. Intamplator, Gheorghidiu il vede pe domnul G. in oras si nu se mai indoieste de relatia dintre cei doi. Partea a doua a romanului prezinta jurnalul de campanie a lui Stefan Gheorghidiu. Pentru el razboiul este o realitate pe care n-o banuia si o traieste cu toata luciditatea. Ranit si internat in spital, Gheorghidiu realizeaza ca drama razboiului deasupra problemelor sale. Se desparte de Ela si ii lasa casele de la Constanta impreuna cu tot ce este in ele.
Consider ca, prin formula narativa abordata in romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", Camil petrescu schimba viziunea romaneasca asupra unor teme precum dragostea si razboiul supralicitate de literatura traditionala. Prima parte cuprinde o radiografie a unui sentiment, gelozia, iar cea de-a doua parte surprinde experienta contactului cu moartea pe front. Intalnirea cu moartea pe front fortifica personajul si il vindeca de drama sentimentala.
Opera literara "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este un roman moden, psihologic si interbelic. Opera se incadreaza in curentul modernist deoarece intalnim trasaturi precum: autenticitatea, abolirea cronologiei( opera incepe cu o discutie la popota ofiterilor; din prezentul naratiunii se trece in planul trecutului), anticalofilismul( autorul respinge stilul calofil pentru a da impresia de autenticitate) si prezenta tehnicilor narative specifice: memoria afectiva, memoria involuntara, fluxul constiintei, introspectia, monologul interior.
Textul este compus din doua parti precizate si in titlu care indica temele romanului: iubirea si razboiul. Viziunea despre lume, transferata personajului naratot Stefan Gheorghidiu, este viziunea unui spirit reflexiv cu preocupari filosofice si literare, ceea ce da nastere unei proze analitice de factura subiectiva. Accentul cade pe factorul psihologic, pe inregistrarea si analiza ecoului pe care evenimentele exterioare il au in constiinta personajului, epicul fiind diminuat.
O prima scena semnificativa se afla in capitolul al XX-lea, cand membrii familiei se strang in casa unchiului Tache atrasi de viitoarea mostenire. Aici Nae Gheorghidiu ironizeaza casatoria din dragoste cu o fata saraca, pe care i-o reproseaza atat lui Stefan cat si tatalui sau mort, Corneliu, pe care in plus il acuza de a nu ii fi lasat vreo mostenire fiului sub pretextul de a fi foarte risipitor. Stefan are curajul de a ii apara principiile tatalui, sustinand ca o mostenire se insoteste cu un obraz gros, cu un stomac capabil sa digere orice si o coloana vertebrala foarte flexibila. Unchiul Tache este impresionat de izbucnirea de sinceritate a lui Stefan si ii lasa acestuia cea mai mare parte din avere. O alta scena semnificativa este cea de la popota ofiterilor, din debutul romanului, cand are loc o discutie despre achitarea unui barbat din inalta societate care isi omorase sotia prinsa in flagrant de adulter. Discutiile sunt impartite de la cele privind rolul traditional al casniciei pana la cele idealiste. Stefan Gheorghidiu isi dovedeste din nou pozitio hotarata printr-o izbucnire violenta. Parerea lui este ca cei doi au drept de viata si de moarte unul asupra celuluilalt, neputand accepta ideea ca fiecare isi poate retrage cantitatea de suflet investita intr-o relatie. Concluzia sa taioasa ( "discutati mai bine ceea ce va pricepeti") este aceea a unui spirit reflexiv pornit in cautarea iubirii absolute, care respinge cu vehementa orice este mai putin.
Titlu indica cele doua parti ale romanului unite de o singura constiinta narativa, cea a lui Stefan Gheorghidiu. Metafora noptii sugereaza incertitudinea personajului narator care traieste doua experiente capitale: dragostea si razboiul. Perspectiva narativa este subiectiva deoarece naratiunea este redata la persoana I, iar naratorul joaca rolul unui personaj.
Romanul cuprinde doua parti structurate pe 13 capitole. Cele doua parti capata unicitate datorita prezentei continue a constiintei lui Stefan Gheorghidiu. Prima contine o monografie a iubirii, dar nu ca sentiment obisnuit, ci ca idee. In viziunea lui Stefan Gheorghidiu, Ela reprezinta un ideal de femeie, perechea absoluta a barbatului. Pentru Stefan Gheorghidiu iubirea este un proces de autosugestie. A doua parte se axeaza pe existenta sociala si experienta razboiului. Lumea in care traieste Stefan Gheorghidiu este una superficiala, iar razboiul este traumatizant.
Conflictul principal este interior si se produce in constiinta lui Stefan Gheorghidiu care traieste stari si sentimente contradictorii in ceea ce priveste fidelitatea sotiei sale, Ela. Acest conflict este generat de raporturile pe care Stefan Gheorghidiu le are cu lumea inconjuratoare. Implicarea Elei in lumea mondena pe care Stefan o dispretuieste si de care tine sa se detaseze reprezinta principalul motiv al rupturii dintre cei doi. Conflictul exterior evidentiaza relatiile personajului cu societatea, accentuand acelasi orgoliu al repingerii si plansadu-l in categoria inadaptatilor social.
Actiunea incepe cu Stefan Gheorghidiu care isi aminteste relatia cu sotia sa, Ela. Confesiunea este generata de o discutie de la popta ofiterilor despre un barbat din inalta societate care isi omorase sotia prinsa in flagrand de adulter si fusese achitat. In capitolul "Diagonalele unui testament" Stefan isi aminteste cum o cunoscuse pe Ela, o studenta la Litere, el fiind student la Filosofie. Cei doi se casatoresc, iar casnicia lor pare sa mearga bine pana cand Stefan primeste o mostenire de la unchiul sau, Tache Gheorghidiu. Ela se schimba fiind atrasa de lumea mondena, lume pe care Stefan o dispretuieste. Stefan incepe sa se indoiasca de fidelitatea sotiei, suspectand-o de o relatie cu un obscur domn G. Cand Gheorghidiu este concentrad la Dambovicioara, Ela il cheama negresit pentru a ii cere o parte din banii de la banca pentru a fi la adapost in caz ca acesta ar fi murit pe front. Intamplator, Gheorghidiu il vede pe domnul G. in oras si nu se mai indoieste de relatia dintre cei doi. Partea a doua a romanului prezinta jurnalul de campanie a lui Stefan Gheorghidiu. Pentru el razboiul este o realitate pe care n-o banuia si o traieste cu toata luciditatea. Ranit si internat in spital, Gheorghidiu realizeaza ca drama razboiului deasupra problemelor sale. Se desparte de Ela si ii lasa casele de la Constanta impreuna cu tot ce este in ele.
Consider ca, prin formula narativa abordata in romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", Camil petrescu schimba viziunea romaneasca asupra unor teme precum dragostea si razboiul supralicitate de literatura traditionala. Prima parte cuprinde o radiografie a unui sentiment, gelozia, iar cea de-a doua parte surprinde experienta contactului cu moartea pe front. Intalnirea cu moartea pe front fortifica personajul si il vindeca de drama sentimentala.
Comentarii
Trimiteți un comentariu