Ion - Liviu Rebreanu -caracterizare personaj-
Realismul este un curent literar aparut ca o reactie impotriva romantismului si promoveaza redarea cat mai exacta a realitatii prin intermediul unor detalii numeroase, prin stabilirea clara a timpului si spatiului in care se petrece actiunea, prin transformarea personajelor in tipologii si prin preferinta pentru tema familiei.
Opera literara "Ion" de Liviu Rebreanu este un roman realist, social, interbelic si modern. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece intalnim trasaturi specifice. O prima trasatura este ilustrarea obiceiurilor si traditiilor populare. Hora, hramul bisericii, nasterea, nunta sunt aspecte importante din viata unui om, romanul "Ion" avand aspect de roman monografic. O alta trasatura este prezentarea veridica a realitatii. Este prezentata astfel o lume violenta( bataia dintre George Bulbuc si Ion, bataile primite de Ana, sinuciderea carciumarului Avrum si a Anei), dar si o lume in care taranii nu se comporta intotdeauna pe baza unui cod etic.
Din punct de vedere social, Ion reprezinta un taran sarac din societatea satului Pripas, societate in care pozitia sociala este dictata de avere. Acesta doreste sa isi depaseasca pozitia sociala in care se afla. Se pare ca Ion reitereaza destinul tatalui sau, Alexandru Glanetasu. care si-a luat nevasta cu avere, insa a risipit-o. Destinul lui Ion este deja prestabilit, ii este dat sa ramana sarac, iar de accea cand va incerca sa isi schimbe destinul acesta va sfarsi tragic. Psihologia personajului este dezvaluita de caracterul slab si de obsesia care ii dicteaza viata. Ion este obsesiv in dorinta sa de a avea cat mai mult pamant. Acesta isi dezvaluie caracterul de manipulator, profitand de slabiciunile Anei pentru a ii lua pamanturile. Ion are o existenta situata in afara moralitatii. Acesta recurge la gesturi necinstite pentru a-si atinge scopurile, batjocorind-o pe Ana si impingand-o la spanzuratoare.
Principala sa trasatura este iubirea pentru pamant. O prima scena semnificativa se afla in capitolul "Zvarcolirea", cand Ion, aflandu-se la cosit. contempla holdele satului dornic sa le ia in stapanire. Cu o privire insetata cuprinde lotul familiei si simte nevoia sa il imbratiseze. Contemplarea pamantului ii ofera personajului stari contradictorii, de admiratie, dar si de nemultumire ca a pierdut cea mai mare parte. O a doua scena semnificativa se afla in capitolul "Sarutarea". Aceasta este o scena memorabila care prezinta relatia taranului cu pamanul sau. Ion primeste pamanturile lui Vasile Baciu legal. Este primavara si merge pentru prima oara sa le vada, deoarece "dragostea lui avea nevoie de inima mosiei". I mijlocul delnitei, protagonistul de apleaca si saruta pamantul, simtind un fior rece ametitor. Implinit, Ion isi vede puterile hiperbolizate: "se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme".
Titlul valideaza conditia de personaj eponim a protagonistului. Rasturnat, titlul reda un pronume personal de persoana I, noi, exprimand astfel conditia tuturor taranilor din acea vreme.
Actiunea incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas se afla la hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. In centrul actiunii sta Ion, taran sarac a carui unica dorinta este averea. Desi o iubeste pe Florica, Ion o ia la joc pe Ana, datorita averii sale. Ana ii este promisa de catre tatal ei lui George Bulbuc, un alt taran bogat. Pentru a ii pamanturile, Ion o lasa insarcinata pe Ana fiind nevoiti sa se casatoreasca. La nunta, Ion isi da seama ca tot pe Florica o iubeste. Ducand o viata zbuciumata Ana decide sa se sinucida. Nici moartea Anei, nici cea a fiului sau nu il opresc pe Ion din vizitele la Florica. Sotul Floricai, George Bulbuc, il omoara pe Ion, este arestat, iar averea lui Ion revine bisericii.
Structura romanului este simetrica, circulara, deoarece incipitul si finalul prezinta aceleasi cinci imagini, dar in ordine inversa. Simetria se pastreaza si la nivelul planurilor actiunii. Exista doua planuri paralele care prezinta aspecte din viata unor familii din medii sociale diferite: taranii si intelectualii. Procedeul prin care se face trecerea de la un plan la altul se numeste tehnica narativa a alternantei.
Conflictul este, in principal, exterior, de natura sociala, declansat intre taranii instariti si taranii saraci, prezentat de altfel inca din scena horei din incipit: de-o parte stau taranii instariti, iar de alta parte stau cei saraci. In centrul acestuia se afla conflictul principal declansat de dorinta lui Ion de a avea cat mai mult pamant, considerand ca o data cu acesta se va bucura si de bunastare si respect din partea celorlalti. Exista si un conflict interior manifestat la nivelul personajului principal, in sufletul caruia se da o lupta intre patima iubirii si patima pamantului, intre dragostea pentru Florica cea frumoasa, dar saraca si Ana cea bogata, dar urata.
In opinia mea, Ion este un personaj exponential pentru lumea taraneasca datorita instinctului de posesie a pamantului. El este un personaj tragic, nu numai prin setea devastatoare pentru inavutire, ci si prin faptul ca este pus sa aleaga intre doua aspiratii la fel de importante pentru implinirea lui ca om, fufletul lui fiind sfasiat intre glasul iubirii si glasul pamantului.
Opera literara "Ion" de Liviu Rebreanu este un roman realist, social, interbelic si modern. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece intalnim trasaturi specifice. O prima trasatura este ilustrarea obiceiurilor si traditiilor populare. Hora, hramul bisericii, nasterea, nunta sunt aspecte importante din viata unui om, romanul "Ion" avand aspect de roman monografic. O alta trasatura este prezentarea veridica a realitatii. Este prezentata astfel o lume violenta( bataia dintre George Bulbuc si Ion, bataile primite de Ana, sinuciderea carciumarului Avrum si a Anei), dar si o lume in care taranii nu se comporta intotdeauna pe baza unui cod etic.
Din punct de vedere social, Ion reprezinta un taran sarac din societatea satului Pripas, societate in care pozitia sociala este dictata de avere. Acesta doreste sa isi depaseasca pozitia sociala in care se afla. Se pare ca Ion reitereaza destinul tatalui sau, Alexandru Glanetasu. care si-a luat nevasta cu avere, insa a risipit-o. Destinul lui Ion este deja prestabilit, ii este dat sa ramana sarac, iar de accea cand va incerca sa isi schimbe destinul acesta va sfarsi tragic. Psihologia personajului este dezvaluita de caracterul slab si de obsesia care ii dicteaza viata. Ion este obsesiv in dorinta sa de a avea cat mai mult pamant. Acesta isi dezvaluie caracterul de manipulator, profitand de slabiciunile Anei pentru a ii lua pamanturile. Ion are o existenta situata in afara moralitatii. Acesta recurge la gesturi necinstite pentru a-si atinge scopurile, batjocorind-o pe Ana si impingand-o la spanzuratoare.
Principala sa trasatura este iubirea pentru pamant. O prima scena semnificativa se afla in capitolul "Zvarcolirea", cand Ion, aflandu-se la cosit. contempla holdele satului dornic sa le ia in stapanire. Cu o privire insetata cuprinde lotul familiei si simte nevoia sa il imbratiseze. Contemplarea pamantului ii ofera personajului stari contradictorii, de admiratie, dar si de nemultumire ca a pierdut cea mai mare parte. O a doua scena semnificativa se afla in capitolul "Sarutarea". Aceasta este o scena memorabila care prezinta relatia taranului cu pamanul sau. Ion primeste pamanturile lui Vasile Baciu legal. Este primavara si merge pentru prima oara sa le vada, deoarece "dragostea lui avea nevoie de inima mosiei". I mijlocul delnitei, protagonistul de apleaca si saruta pamantul, simtind un fior rece ametitor. Implinit, Ion isi vede puterile hiperbolizate: "se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme".
Titlul valideaza conditia de personaj eponim a protagonistului. Rasturnat, titlul reda un pronume personal de persoana I, noi, exprimand astfel conditia tuturor taranilor din acea vreme.
Actiunea incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas se afla la hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. In centrul actiunii sta Ion, taran sarac a carui unica dorinta este averea. Desi o iubeste pe Florica, Ion o ia la joc pe Ana, datorita averii sale. Ana ii este promisa de catre tatal ei lui George Bulbuc, un alt taran bogat. Pentru a ii pamanturile, Ion o lasa insarcinata pe Ana fiind nevoiti sa se casatoreasca. La nunta, Ion isi da seama ca tot pe Florica o iubeste. Ducand o viata zbuciumata Ana decide sa se sinucida. Nici moartea Anei, nici cea a fiului sau nu il opresc pe Ion din vizitele la Florica. Sotul Floricai, George Bulbuc, il omoara pe Ion, este arestat, iar averea lui Ion revine bisericii.
Structura romanului este simetrica, circulara, deoarece incipitul si finalul prezinta aceleasi cinci imagini, dar in ordine inversa. Simetria se pastreaza si la nivelul planurilor actiunii. Exista doua planuri paralele care prezinta aspecte din viata unor familii din medii sociale diferite: taranii si intelectualii. Procedeul prin care se face trecerea de la un plan la altul se numeste tehnica narativa a alternantei.
Conflictul este, in principal, exterior, de natura sociala, declansat intre taranii instariti si taranii saraci, prezentat de altfel inca din scena horei din incipit: de-o parte stau taranii instariti, iar de alta parte stau cei saraci. In centrul acestuia se afla conflictul principal declansat de dorinta lui Ion de a avea cat mai mult pamant, considerand ca o data cu acesta se va bucura si de bunastare si respect din partea celorlalti. Exista si un conflict interior manifestat la nivelul personajului principal, in sufletul caruia se da o lupta intre patima iubirii si patima pamantului, intre dragostea pentru Florica cea frumoasa, dar saraca si Ana cea bogata, dar urata.
In opinia mea, Ion este un personaj exponential pentru lumea taraneasca datorita instinctului de posesie a pamantului. El este un personaj tragic, nu numai prin setea devastatoare pentru inavutire, ci si prin faptul ca este pus sa aleaga intre doua aspiratii la fel de importante pentru implinirea lui ca om, fufletul lui fiind sfasiat intre glasul iubirii si glasul pamantului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu