Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, Lucian Blaga - Tema si viziunea tespre lume
In sens larg, modernismul reprezinta o tendinta in arta si literatura secolului al XX-lea, caracterizata prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie. Promotorul modernismului romanesc este Eugen Lovinescu, critic literar. Eugen Lovinescu sustine teoria imitatiei preluata de la psihologul francez Gabriel Torde. Potrivit acestei teorii popoarele evoluate exercita o influenta benefica asupra celor mai putin evoluate: mai intai se adopta prin imitatie forme ale civilizatiei superioare, apoi se stimuleaza crearea unui fond prorpiu. Strans legata de teoria imitatiei este principiul sincronismului, care inseamna acceptarea schimbului de valori intre culturi, acceptarea elementelor care confera noutate stilului. Trasaturile poeziei moderniste sunt: subiectivitatea discursului liric, ermetismul, expresivitatea limbajului este generata de aparitia metaforei revelatorii si modelul de versificatie divers.
Opera "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian blaga este o arta poetica moderna. Textul poate fi considerat o arta poetica deoarece autorul isi exprima crezul poetic, adica propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia. Poezia apartine directiei moderniste deoarece intalnim trasaturi specifice. O prima trasatura este aceea ca interesul autorului in arta poetica este deplasat de la tehnica poetica la relatiile poet-lume si poet-creatie. O alta trasatura este folosirea tehnicii ingambamentului, care evidentiaza relatia dintre viziunea asupra poeziei si expresionism. O ultima trasatura modernista este folosirea metaforei revelatorii ("corola de minuni", "sfant mister", "luminea mea", "nepatrunsul ascuns"), prin care dezvaluie misterul esential prin care dezvaluie misterul esential prin puterea de sugestie a termenului poetic.
Poezia are ca tema cunoasterea, descriind prin metaforele revelatorii "lumina mea" si "lumina altora" cele douta tipuri de cunoastere specifice sistemului filosofic blagian. Astfel, poetul plaseaza in opozitie atitudinea poetica de intensificare a marilor taine ale universului (cunoasterea luciferica) fata de intentia de descifrare a misterului (cunoasterea paradisiaca). Viziunea despre lume se raporteaza la conceptul central al operei lui Blaga, atat in filosofie, cat si in cea din poezie si anume mister. Semnificative pentru tema si viziunea despre lume sunt primele secvente ale textului.
Ideea din prima secventa (primele cinci versuri) o reprezinta atitudinea poetica fata de tainele lumii, adica refuzul cunoasterii logice, rationale, care incearca sa descifreze tainele si implicit, refuzul distrugerii unui univers armonion alcatuit din toate elementele sale simbolice ("flori", "ochi", "buze", "morminte").
A doua idee poetica se desprinde din urmatoarea secventa in care se prezinta raportul eu - altii pe baza unei opozitii. In timp ce altii incearca sa descifreze pe cale rationala misterele (cunoasterea paradisiaca), eul poetic este atras de modelul cunoasterii luciferice care inseamna cunoasterea poetica, act de meditatie bazat pe sentimentul iubirii.
Titlul poeziei include o metafora revelatorie ("corola de minuni a lumii") care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Metafora realizeaza o imagine a perfectiunii, a absolutului, pornind de la ideea ca cea mai frumoasa parte a unei flori este corola. Corola semnifica ideea de cerc, de intreg, reprezentand misterele universale, iar poetul are rolul de a intensifica aceste taine ("nu strivesc").
Incipitul poeziei este ex-abrupto, reluandu-se titlul. Receptam o puternica individualizare a eului liric prin formele pronominale si adjectivale ("eu", "mea"), iar prin verbele la forma negativa ("nu strivesc", "nu ucid") se accentueaza dorinta eului liric de a nu altera misterele universului.
Discursul liric se construieste in jurul unor relatii de opozitie intre cele doua tipuri de cunoastere, care se realizeaza prin antiteza "eu"/"altii", "luminea mea"/"lumina altora", prin alternarea motivului luminii si al intunericului, dar si prin conjunctia "dar".
Simetria textului se realizeaza prin reluarea sintagmei din titlu in incipit, dar si prin reluarea metaforelor enumerate in prima si ultima secventa poetica. Aceste metafore surprind temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterul lumii.
Discursul liric se organizeaza in jurul unor motive poetice/elemente de recurenta cum sunt: misterul si motivul luminii, care implica si principiul contrat, intunericul. Motivul central este lumina, metafora emblematica pentru opera poetica a lui Lucian Blaga, inclusa si in titlul volumului de debut, unde sugereaza cunoasterea, dar si iubirea pentru tainele lumii, pentru ca poezia est eo forma de cunoastere si de traire a misterului.
Din punctul meu de vedere, creatia blagiana este un mijlocitor intre eu (cunoasterea individuala) si lume. Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu esenta lumii. Actul poetic transfigureaza misterul, nu il reduce.
Opera "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian blaga este o arta poetica moderna. Textul poate fi considerat o arta poetica deoarece autorul isi exprima crezul poetic, adica propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia. Poezia apartine directiei moderniste deoarece intalnim trasaturi specifice. O prima trasatura este aceea ca interesul autorului in arta poetica este deplasat de la tehnica poetica la relatiile poet-lume si poet-creatie. O alta trasatura este folosirea tehnicii ingambamentului, care evidentiaza relatia dintre viziunea asupra poeziei si expresionism. O ultima trasatura modernista este folosirea metaforei revelatorii ("corola de minuni", "sfant mister", "luminea mea", "nepatrunsul ascuns"), prin care dezvaluie misterul esential prin care dezvaluie misterul esential prin puterea de sugestie a termenului poetic.
Poezia are ca tema cunoasterea, descriind prin metaforele revelatorii "lumina mea" si "lumina altora" cele douta tipuri de cunoastere specifice sistemului filosofic blagian. Astfel, poetul plaseaza in opozitie atitudinea poetica de intensificare a marilor taine ale universului (cunoasterea luciferica) fata de intentia de descifrare a misterului (cunoasterea paradisiaca). Viziunea despre lume se raporteaza la conceptul central al operei lui Blaga, atat in filosofie, cat si in cea din poezie si anume mister. Semnificative pentru tema si viziunea despre lume sunt primele secvente ale textului.
Ideea din prima secventa (primele cinci versuri) o reprezinta atitudinea poetica fata de tainele lumii, adica refuzul cunoasterii logice, rationale, care incearca sa descifreze tainele si implicit, refuzul distrugerii unui univers armonion alcatuit din toate elementele sale simbolice ("flori", "ochi", "buze", "morminte").
A doua idee poetica se desprinde din urmatoarea secventa in care se prezinta raportul eu - altii pe baza unei opozitii. In timp ce altii incearca sa descifreze pe cale rationala misterele (cunoasterea paradisiaca), eul poetic este atras de modelul cunoasterii luciferice care inseamna cunoasterea poetica, act de meditatie bazat pe sentimentul iubirii.
Titlul poeziei include o metafora revelatorie ("corola de minuni a lumii") care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Metafora realizeaza o imagine a perfectiunii, a absolutului, pornind de la ideea ca cea mai frumoasa parte a unei flori este corola. Corola semnifica ideea de cerc, de intreg, reprezentand misterele universale, iar poetul are rolul de a intensifica aceste taine ("nu strivesc").
Incipitul poeziei este ex-abrupto, reluandu-se titlul. Receptam o puternica individualizare a eului liric prin formele pronominale si adjectivale ("eu", "mea"), iar prin verbele la forma negativa ("nu strivesc", "nu ucid") se accentueaza dorinta eului liric de a nu altera misterele universului.
Discursul liric se construieste in jurul unor relatii de opozitie intre cele doua tipuri de cunoastere, care se realizeaza prin antiteza "eu"/"altii", "luminea mea"/"lumina altora", prin alternarea motivului luminii si al intunericului, dar si prin conjunctia "dar".
Simetria textului se realizeaza prin reluarea sintagmei din titlu in incipit, dar si prin reluarea metaforelor enumerate in prima si ultima secventa poetica. Aceste metafore surprind temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterul lumii.
Discursul liric se organizeaza in jurul unor motive poetice/elemente de recurenta cum sunt: misterul si motivul luminii, care implica si principiul contrat, intunericul. Motivul central este lumina, metafora emblematica pentru opera poetica a lui Lucian Blaga, inclusa si in titlul volumului de debut, unde sugereaza cunoasterea, dar si iubirea pentru tainele lumii, pentru ca poezia est eo forma de cunoastere si de traire a misterului.
Din punctul meu de vedere, creatia blagiana este un mijlocitor intre eu (cunoasterea individuala) si lume. Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu esenta lumii. Actul poetic transfigureaza misterul, nu il reduce.
Comentarii
Trimiteți un comentariu