Moara cu noroc - Ioan Slavici -caracterizare personaj-
Realismul este un curent literar aparut ca o reactie impotriva romantismului si promoveaza redarea cat mai exacta a realitatii prin intermediul unor detalii numeroase, prin stabilirea clara a timpului si spatiului in care se petrece actiunea, prin transformarea personajelor in tipologii si prin preferinta pentru tema familiei.
Opera literara "Moara cu noroc" de Ioan slavici este o nuvela realist-psihologica. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece intalnim trasaturi specifice precum: tehnica detaliului(se ofera o descriere detaliata a locului unde este situata moara cu noroc), cronotopul bine precizat( Actiunea se petrece predominant la moara cu noroc, intre doua sarbatori importante, Sfantul Gheorghe si Pasti, in decursul unui an) sau temele specifice( setea de bani si destramarea familiei).
Titlul "Moara cu noroc" este un topos, desemnand o moara aflata la rascruce de drumuri. Moara este un simbol al perisabilului, iar in popor moara aduce ghinion. De aceea titlul este folosit in mod ironic.
Intamplarile din naratiunea realista sunt relatate la persoana a III-a, perspectiva unui narator omniscient si omniprezent.
Conflictul central al operei este cel moral-psihologic, conflict interior al protagonistului. Personajul principal, Ghita, traieste un puternic conflict interior, osciland intre dorintele puternice, dar contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte, si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica Samadaul, pe de alta parte. In constiinta lui Ghita acest conflict duce la pierderea increderii in sine, fapt care, in plan exterior, afecteaza grav relatiile sale de familie.
Actiunea incepe cu Ghita care ia in arenda carciuma Moara cu noroc pentru a duce un trai mai bun alaturi de familia sa. Insa, sederea la moara este conditionata de alianta cu porcarul Lica Samadaul, fara de care familia lui Ghita ar fi trait linistita. Partas la ilegalitatile lui Lica, Ghita isi pierde credibilitatea atat in fata comunitatii cat si in fata familiei. Este acuzat astfel de o crima si este inchis, dar este eliberat deoarece nu sunt suficiente probe impotriva sa. Se imprieteneste cu Pintea doar ca nu reuseste sa il denunte pe Lica deoarce Ghita prinde gustul banului. Inainte de Paste, Ghita isi lasa sotia cu Lica la han si pleaca dupa jandarmi in incercarea de a-l prinde pe Lica. La intoarcere, banuind-o pe Ana de infidelitate, o omoara. Ghita este omorat la randul sau de catre unul din oamenii lui Lica, hanul este incendiat, iar Lica se sinucide, dandu-se cu capul de un copac.
Ghita este un personaj complex, in jurul sa fiind polarizata intreaga actiune. El intra in relatie cu toate celelalte personaje.
Statul social al lui Ghita este reliefat in prima scena a nuvelei. Casatorit cu Ana, impreuna cu care are un copil, Ghita locuieste cu acestia si cu soacra sa intr-un sat saracacios. Acestia au un trai saracacios deoarce Ghita, cizmar fiind, nu are destui clienti. Ghita doreste sa isi schimbe statutul social. De aceea acesta ia in arenda carciuma Moara cu noroc, intentionand sa stranga atatia bani incat sa isi angajeze vreo zece oameni carora sa le poata da de carpit cizmele oamenilor.
Din punct de vedere psihologic, Ghita releva un caracter slab. Se arata neputiincios in fata tentatiei de a se imbogati si da vina pe un destin potrivnic.
Initial, este surprins un Ghita a carui existenta sta sub semnul moralitatii: este harnic, cum se cade, iubitor de familie si dotat cu initiativa. Intalnirea cu Lica va declansa declinul sau moral: dintr-o fiinta morala ajunge in final o fiinta imorala, fiind capabil sa-si arunce sotia drept momeala in bratele lui Lica si s-o omoare.
Una din trasaturile lui Ghita este setea de bani. Aceasta trasatura este evidentiata in scena in care Lica isi face aparitia la han. Ghita isi da seama ca Lica reprezinta un pericol, dar nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercita asupra sa, mai ales ca tentatia imbogatirii este enorma: "Se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau parca ochii".
Ghita este caracterizat direct de catre narator("om harnic si sarguntor", "pus pe ganduri") si de catre Ana("nu e decat o muiere in haine barbatesti"). Caracterizarea indirecta reiese din fapte. Ghita isi lasa nevasta cu Lica pentru a-i intinde o cursa, insa este cuprins de gelozie si o omoara.
In opinia mea, destinul tragic al lui Ghita are un sens moralizator, potrivit avertismentului rostit de batrana in prolog. Pus in situatia de a alege intre banii obtinuti din afaceri ilegale si linistea sa sufleteasca, Ghita nu este in stare sa aleaga drumul dreptatii si corectitudinii morale. Chiar daca oscileaza si are momente de regret, patima banului il dezumanizeaza treptat, ajungand de la instrainarea de familie la marturie mincinoasa in proces si la crima.
Opera literara "Moara cu noroc" de Ioan slavici este o nuvela realist-psihologica. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece intalnim trasaturi specifice precum: tehnica detaliului(se ofera o descriere detaliata a locului unde este situata moara cu noroc), cronotopul bine precizat( Actiunea se petrece predominant la moara cu noroc, intre doua sarbatori importante, Sfantul Gheorghe si Pasti, in decursul unui an) sau temele specifice( setea de bani si destramarea familiei).
Titlul "Moara cu noroc" este un topos, desemnand o moara aflata la rascruce de drumuri. Moara este un simbol al perisabilului, iar in popor moara aduce ghinion. De aceea titlul este folosit in mod ironic.
Intamplarile din naratiunea realista sunt relatate la persoana a III-a, perspectiva unui narator omniscient si omniprezent.
Conflictul central al operei este cel moral-psihologic, conflict interior al protagonistului. Personajul principal, Ghita, traieste un puternic conflict interior, osciland intre dorintele puternice, dar contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte, si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica Samadaul, pe de alta parte. In constiinta lui Ghita acest conflict duce la pierderea increderii in sine, fapt care, in plan exterior, afecteaza grav relatiile sale de familie.
Actiunea incepe cu Ghita care ia in arenda carciuma Moara cu noroc pentru a duce un trai mai bun alaturi de familia sa. Insa, sederea la moara este conditionata de alianta cu porcarul Lica Samadaul, fara de care familia lui Ghita ar fi trait linistita. Partas la ilegalitatile lui Lica, Ghita isi pierde credibilitatea atat in fata comunitatii cat si in fata familiei. Este acuzat astfel de o crima si este inchis, dar este eliberat deoarece nu sunt suficiente probe impotriva sa. Se imprieteneste cu Pintea doar ca nu reuseste sa il denunte pe Lica deoarce Ghita prinde gustul banului. Inainte de Paste, Ghita isi lasa sotia cu Lica la han si pleaca dupa jandarmi in incercarea de a-l prinde pe Lica. La intoarcere, banuind-o pe Ana de infidelitate, o omoara. Ghita este omorat la randul sau de catre unul din oamenii lui Lica, hanul este incendiat, iar Lica se sinucide, dandu-se cu capul de un copac.
Ghita este un personaj complex, in jurul sa fiind polarizata intreaga actiune. El intra in relatie cu toate celelalte personaje.
Statul social al lui Ghita este reliefat in prima scena a nuvelei. Casatorit cu Ana, impreuna cu care are un copil, Ghita locuieste cu acestia si cu soacra sa intr-un sat saracacios. Acestia au un trai saracacios deoarce Ghita, cizmar fiind, nu are destui clienti. Ghita doreste sa isi schimbe statutul social. De aceea acesta ia in arenda carciuma Moara cu noroc, intentionand sa stranga atatia bani incat sa isi angajeze vreo zece oameni carora sa le poata da de carpit cizmele oamenilor.
Din punct de vedere psihologic, Ghita releva un caracter slab. Se arata neputiincios in fata tentatiei de a se imbogati si da vina pe un destin potrivnic.
Initial, este surprins un Ghita a carui existenta sta sub semnul moralitatii: este harnic, cum se cade, iubitor de familie si dotat cu initiativa. Intalnirea cu Lica va declansa declinul sau moral: dintr-o fiinta morala ajunge in final o fiinta imorala, fiind capabil sa-si arunce sotia drept momeala in bratele lui Lica si s-o omoare.
Una din trasaturile lui Ghita este setea de bani. Aceasta trasatura este evidentiata in scena in care Lica isi face aparitia la han. Ghita isi da seama ca Lica reprezinta un pericol, dar nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercita asupra sa, mai ales ca tentatia imbogatirii este enorma: "Se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau parca ochii".
Ghita este caracterizat direct de catre narator("om harnic si sarguntor", "pus pe ganduri") si de catre Ana("nu e decat o muiere in haine barbatesti"). Caracterizarea indirecta reiese din fapte. Ghita isi lasa nevasta cu Lica pentru a-i intinde o cursa, insa este cuprins de gelozie si o omoara.
In opinia mea, destinul tragic al lui Ghita are un sens moralizator, potrivit avertismentului rostit de batrana in prolog. Pus in situatia de a alege intre banii obtinuti din afaceri ilegale si linistea sa sufleteasca, Ghita nu este in stare sa aleaga drumul dreptatii si corectitudinii morale. Chiar daca oscileaza si are momente de regret, patima banului il dezumanizeaza treptat, ajungand de la instrainarea de familie la marturie mincinoasa in proces si la crima.
Comentarii
Trimiteți un comentariu