Enigma Otiliei - George Calinescu -viziunea despre lume-
Realismul este un curent literar aparut ca o reactie impotriva romantismului si promoveaza redarea cat mai exacta a realitatii prin intermediul unor detalii numeroase, prind stabilirea clara a timpului si spatiului in care se petrece actiunea, prin transformarea personajelor in tipologii si prin preferinta pentru tema familiei.
Opera literara "Enigma Otiliei" de George Calinescu este un roman realist, balzacian, citadin si modern. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece intalnim trasaturi specifice. O prima trasatura este cronotopul bine precizat. Actiunea incepe in anul 1909, intr-o seara de iulie, pe strada Antim. O alta trasatura este tehnica detaliului, care este folosita in redarea arhitecturii caselor, a personajelor. O ultima trasatura este inscrierea personajelor in tipologi. De exemplu, Costache Giurgiuveanu intruchipeaza tipul avarului. Ca si trasaturi moderniste intalnim tehnica oglinzilor paralele sau tehnica comportamentismului.
Din punct de vedere tematic, se remarca faptul ca romanul sustine balzacianismul si caracterul citadin si reda o fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolui al XX-lea, pe fundalul careia se proiecteaza formarea unui tanar orfan ce traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Viziunea autorului despre lume in acest roman surprinde degradarea morala a oamenilor, sub determinarea banilor.
Un prim episod ilustrativ pentru tema si viziunea despre lume este acela al galeriei personajelor din incipitul romanului. Prin intermediul lui Felix, care patrunde in universul familiilor Giurgiuveanu si Tulea, cititorul face cunostinta in maniera balzaciana cu intreg peisajul tipologiilor prozei realiste. In odaia foarte inalta si incarcata de fum, adunati in jurul mesei pe care se joaca table si carti se afla cei care vor avea un rol mai mult sau mai putin important in desfasurarea epica a romanului. Inca de la inceput se profileaza tipare caracterologice: avarul iubitor de copii( Costache Giurgiuveanu), fata batrana(Aurica), arivistul(Stanica Ratiu), cocheta(Otilia), ambitiosul(Felix), etc. Naratorul noteaza minutios fiecare aspect revelator: familiaritatea neobisnuita a gesturilor Otiliei, generozitatea si slabiciunea lui Pascalopol pentru ea, rautatea acra a Aglaei sau refuzul speriat al lui Giurgiuveanu de a o imprumuta pe sora lui la carti.
Un alt episod semnificativ se afla in capitolul al VIII-lea. Costache Giurgiuveanu sufera un atac de congestie cerebrala si este imobilizat la pat. Naratorul urmareste cu atentie gesturile avarului preocupat de cheile sale. Clanul Tulea sarbatoreste cu festin moartea neintamplata, joaca partide de carti, se instaleaza militareste in casa si vegheaza asupra mostenirii. Otilia si Felix, singurii interesati de starea batranului, cheama pe Pascalopol care, loial, aduce un doctor universitar si ingrijeste pe bolnav. Lamurit asupra clanului Tulea, Giurgiuveanu hotaraste sa-i lase o suma importanta Otiliei, dar amana din nou sa o faca. Astfel, episodul contureaza epic schema intregului roman.
Initial, titlul se numea "Parintii Otiliei", rezultand ideea paternitatii. Ulterior, la cererea editorului, George Calinescu schimba numele romanului in "Enigma Otilie". Otilia este personajul eponim al romanului si ilustreaza sufletul complicat al femeii, imposibil de incadrat intr-un tipar.
Perspectiva narativa este obiectiva, iar naratorul este omniscient si omniprezent. Uneori, naratorul este substituit de Felix Sima care are rol de personaj reflector
Exista un conflict succesoral principal desfasurat in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu. Aglae si ginerele ei pandesc cu tenacitate moartea batranului. Al doilea conflict succesoral destrama familia Tulea. Exista si un conflict interior in cazul personajului Felix care, in apropierea Otiliei, descopera si dragostea inocenta dar si gelozia fata de posibilul candidat la mana fetei, Leonida Pascalopol.
Romanul, alcatuit din douzeci de capitole, cuprinde mai multe planuri care urmaresc destinul unor personaje prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al clanului Tulea, al lui Stanica, etc.Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei. Al doilea plan prezinta destinul lui Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia Medicina. Acesta locuieste in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu, si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.
Incipitul fixeaza veridic cadrul temporal( intr-o seara de la inceputul lui iulie, 1909) si spatial( descrierea strazii Antim, a casei lui mos Costache, a interioarelor), prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice. Finalul este inchis deoarece aduce rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin intermediu lui Felix care descrie strada Antim si casa lui mos Costache in momente diferite ale existentei sale( adolescenta si aproximativ 10 ani mai tarziu). Simetria este sustinuta si de replica pe care mos Costache i-o adreseaza lui Felix in momentul in care acesta apare la poata casei sale si pe care Felix si-o aminteste in finalul romanului: "Nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc".
In opinia mea, tema operei o constituie atomosfera societatii burgheze bucureste de la inceputul secolului al XX-lea, incluzand subtema istoriei unei mosteniri, precum si subtema paternitatii, evidentiata de tendita unor personaje mature de a fi protectorii orfanilor Otilia si Felix. Lupta pentru inavutire, cand se pun in miscare energii pentru ocuparea unui post important in ierarhia sociala, drumul formarii unui tanar, viziunea vietii ca un spectacol de carnaval completeaza aria tematica a acestui roman.
Opera literara "Enigma Otiliei" de George Calinescu este un roman realist, balzacian, citadin si modern. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece intalnim trasaturi specifice. O prima trasatura este cronotopul bine precizat. Actiunea incepe in anul 1909, intr-o seara de iulie, pe strada Antim. O alta trasatura este tehnica detaliului, care este folosita in redarea arhitecturii caselor, a personajelor. O ultima trasatura este inscrierea personajelor in tipologi. De exemplu, Costache Giurgiuveanu intruchipeaza tipul avarului. Ca si trasaturi moderniste intalnim tehnica oglinzilor paralele sau tehnica comportamentismului.
Din punct de vedere tematic, se remarca faptul ca romanul sustine balzacianismul si caracterul citadin si reda o fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolui al XX-lea, pe fundalul careia se proiecteaza formarea unui tanar orfan ce traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Viziunea autorului despre lume in acest roman surprinde degradarea morala a oamenilor, sub determinarea banilor.
Un prim episod ilustrativ pentru tema si viziunea despre lume este acela al galeriei personajelor din incipitul romanului. Prin intermediul lui Felix, care patrunde in universul familiilor Giurgiuveanu si Tulea, cititorul face cunostinta in maniera balzaciana cu intreg peisajul tipologiilor prozei realiste. In odaia foarte inalta si incarcata de fum, adunati in jurul mesei pe care se joaca table si carti se afla cei care vor avea un rol mai mult sau mai putin important in desfasurarea epica a romanului. Inca de la inceput se profileaza tipare caracterologice: avarul iubitor de copii( Costache Giurgiuveanu), fata batrana(Aurica), arivistul(Stanica Ratiu), cocheta(Otilia), ambitiosul(Felix), etc. Naratorul noteaza minutios fiecare aspect revelator: familiaritatea neobisnuita a gesturilor Otiliei, generozitatea si slabiciunea lui Pascalopol pentru ea, rautatea acra a Aglaei sau refuzul speriat al lui Giurgiuveanu de a o imprumuta pe sora lui la carti.
Un alt episod semnificativ se afla in capitolul al VIII-lea. Costache Giurgiuveanu sufera un atac de congestie cerebrala si este imobilizat la pat. Naratorul urmareste cu atentie gesturile avarului preocupat de cheile sale. Clanul Tulea sarbatoreste cu festin moartea neintamplata, joaca partide de carti, se instaleaza militareste in casa si vegheaza asupra mostenirii. Otilia si Felix, singurii interesati de starea batranului, cheama pe Pascalopol care, loial, aduce un doctor universitar si ingrijeste pe bolnav. Lamurit asupra clanului Tulea, Giurgiuveanu hotaraste sa-i lase o suma importanta Otiliei, dar amana din nou sa o faca. Astfel, episodul contureaza epic schema intregului roman.
Initial, titlul se numea "Parintii Otiliei", rezultand ideea paternitatii. Ulterior, la cererea editorului, George Calinescu schimba numele romanului in "Enigma Otilie". Otilia este personajul eponim al romanului si ilustreaza sufletul complicat al femeii, imposibil de incadrat intr-un tipar.
Perspectiva narativa este obiectiva, iar naratorul este omniscient si omniprezent. Uneori, naratorul este substituit de Felix Sima care are rol de personaj reflector
Exista un conflict succesoral principal desfasurat in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu. Aglae si ginerele ei pandesc cu tenacitate moartea batranului. Al doilea conflict succesoral destrama familia Tulea. Exista si un conflict interior in cazul personajului Felix care, in apropierea Otiliei, descopera si dragostea inocenta dar si gelozia fata de posibilul candidat la mana fetei, Leonida Pascalopol.
Romanul, alcatuit din douzeci de capitole, cuprinde mai multe planuri care urmaresc destinul unor personaje prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al clanului Tulea, al lui Stanica, etc.Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei. Al doilea plan prezinta destinul lui Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia Medicina. Acesta locuieste in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu, si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.
Incipitul fixeaza veridic cadrul temporal( intr-o seara de la inceputul lui iulie, 1909) si spatial( descrierea strazii Antim, a casei lui mos Costache, a interioarelor), prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice. Finalul este inchis deoarece aduce rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin intermediu lui Felix care descrie strada Antim si casa lui mos Costache in momente diferite ale existentei sale( adolescenta si aproximativ 10 ani mai tarziu). Simetria este sustinuta si de replica pe care mos Costache i-o adreseaza lui Felix in momentul in care acesta apare la poata casei sale si pe care Felix si-o aminteste in finalul romanului: "Nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc".
In opinia mea, tema operei o constituie atomosfera societatii burgheze bucureste de la inceputul secolului al XX-lea, incluzand subtema istoriei unei mosteniri, precum si subtema paternitatii, evidentiata de tendita unor personaje mature de a fi protectorii orfanilor Otilia si Felix. Lupta pentru inavutire, cand se pun in miscare energii pentru ocuparea unui post important in ierarhia sociala, drumul formarii unui tanar, viziunea vietii ca un spectacol de carnaval completeaza aria tematica a acestui roman.
Comentarii
Trimiteți un comentariu