Iona, Marin Sorescu - tema si viziunea despre lume
Neomodernismul este o orientare din anii '60-'70, prin care se restabilesc legaturile pierdute cu poezia interbelica, sunt reluate si adancite experientele modernismului interbelic si se aduc innoiri precum cultivarea spiritului ludic, ambiguitatea limbajului impinsa pana la nonsens, abstractizarea poeziei rezultata din asocierea sentimentului cu un concept, ironia si autoironia. Cativa din reprezentanti neomodernismului sunt: Nichita Stanesc, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ion Alexandru si Ana Blandiana.
Ca specie literara, "Iona" de Marin Sorescu este o parabola dramatica in care coexista elementele comice cu cele tragice, incadrandu-se astfel in modelul unei tragedii, mai ales ca este si subintitulata semnficativ "tragedie in patru tablouri". textul se incadreaza in neomodernism deoarece regasim trasaturi specifice precum: prezenta liricului in text, prezenta personajului-idee, dimitizarea si valoarea simbolica a timpului si spatiului.
Tema piesei este singuratatea fiintei umane, framantarea omului in efortul de aflare a sinelui. Iona intrupeaza figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest pe care il savarseste in acest sens.
O prima scena semnificativa pentru tema si viziunea despre lume este cea in care se surpinde situatia initiala, din actul 1, a personajului. Cu fata spre mare, Iona se afla, fara sa o stie, in gura imensa a unei balene, meditand pe tema imensitatii apelor, a sortii pestilor si a oamenilor. Desi are impresia ca este liber, in realitate este un om singur captiv in plasa rutinei zilnice si a nenorocului ca pescar. El incearca sa depaseasca aceste neimpliniri prin simularea altei realitati, pescuind intr-un acvariu.
O alta scena semnificativa este cea finala cand, dupa ce se elibereaza din burtile pestilor, Iona se sinucide. Replica sa finala( "Razbim noi cumva la lumina") faciliteaza intrepretarea sinuciderii ca pe un sacrificiu ritualic, simbolizand purificarea constiintei si curajul de a infrunta destinul, salvarea prin cunoasterea de sine. Finalul nu este unul tragic, ci este optimist, Iona gasindu-si libertatea in nemarginirea si libertatea spiritului.
Piesa este alcatuita din patru tablouri, iar actiunea poate fi rezumata astfel: Iona, un pescar sarac, este ocolit de noroc. Vrea sa prinda pestele cel mare, dar se multumeste cu niste fate. Nu constientizeaza ca se afla in gura pestelui urias. Este prins de acesta, Iona isi pierde ecoul si ajunge sa vorbeasca cu dublul sau. Pestele urias este inghitit de un altul. Ioana constatand ca orizontul este un sir nesfarsit de burti de peste. In final, Iona se elibereaza sfintecandu-si burta.
Titlul piesei trimite la mitul biblic al proorocului Iona din cartea cu acelasi nume a Vechiului Testament. Poveste biblica, Iona, un om crendicios, va fi trimis de Dumnezeu in cetatea Ninive pentru a propovadui credinta unor oameni care si-o pierdusera de mult. Chinuit de spaima de a nu fi ucis, Iona refuza sa se duca acolo unde este trimis si fuge pe o corabie catre Tarsis. Drept pedeapsa, Dumnezeu trimite o furtuna pe mare, iar ceilalti corabieri il arunca pe Iona in mare pentru a potoli furtuna. Iona este inghitit de o balena. Dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui, timp in care isi cere iertare de la Dumnezeu, Iona este eliberat. Marin Sorescu pastreaza din mitul biblic doar numele eroului, Ioana. Destinul personajului lui Marin Sorescu este insa cu totul altul. Personajul lui Marin sorescu se afla de la inceput prizonier in gura unui peste fara posibilitatea evadarii si fara sa fi savarsit vreun pacat. Actiunea de a pescui devine simbol al cautarii, al cunoasterii. Tragicul situatiei consta in faptul ca procesul cunoasterii se desfasoara intr-o lume inchisa.
Din tragedia lui Sorescu lipseste confruntarea dintre personaje specifica teatrului clasic. Conflictul este de fapt drama existentiala a protagonistului Iona. Imagine a omului modern, Iona traieste un conflict interior cu propriul sine, intr-o intriga de mare tensiune dramatica nascuta din deosebirea dintre ideea de libertate, de cunoastere absoluta si condamnarea de a trai intr-un orizont inchis.
Modalitatile de caracterizare utilizate in textul dramatic sunt directe si indirecte. Caracterizarea directa este realizata de autor prin intermediul indicatiilor scenice. In text regasim si procedee moderne de caracterizare precum introspetia si monologul interior.
In opinia mea, pescarul Iona, personajul principal al piesei cu acelasi nume, este simbolul cunoasterii absolute, iar atitudinea personajului reflecta situatia omului modern care se descopera singur in univers.
Ca specie literara, "Iona" de Marin Sorescu este o parabola dramatica in care coexista elementele comice cu cele tragice, incadrandu-se astfel in modelul unei tragedii, mai ales ca este si subintitulata semnficativ "tragedie in patru tablouri". textul se incadreaza in neomodernism deoarece regasim trasaturi specifice precum: prezenta liricului in text, prezenta personajului-idee, dimitizarea si valoarea simbolica a timpului si spatiului.
Tema piesei este singuratatea fiintei umane, framantarea omului in efortul de aflare a sinelui. Iona intrupeaza figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest pe care il savarseste in acest sens.
O prima scena semnificativa pentru tema si viziunea despre lume este cea in care se surpinde situatia initiala, din actul 1, a personajului. Cu fata spre mare, Iona se afla, fara sa o stie, in gura imensa a unei balene, meditand pe tema imensitatii apelor, a sortii pestilor si a oamenilor. Desi are impresia ca este liber, in realitate este un om singur captiv in plasa rutinei zilnice si a nenorocului ca pescar. El incearca sa depaseasca aceste neimpliniri prin simularea altei realitati, pescuind intr-un acvariu.
O alta scena semnificativa este cea finala cand, dupa ce se elibereaza din burtile pestilor, Iona se sinucide. Replica sa finala( "Razbim noi cumva la lumina") faciliteaza intrepretarea sinuciderii ca pe un sacrificiu ritualic, simbolizand purificarea constiintei si curajul de a infrunta destinul, salvarea prin cunoasterea de sine. Finalul nu este unul tragic, ci este optimist, Iona gasindu-si libertatea in nemarginirea si libertatea spiritului.
Piesa este alcatuita din patru tablouri, iar actiunea poate fi rezumata astfel: Iona, un pescar sarac, este ocolit de noroc. Vrea sa prinda pestele cel mare, dar se multumeste cu niste fate. Nu constientizeaza ca se afla in gura pestelui urias. Este prins de acesta, Iona isi pierde ecoul si ajunge sa vorbeasca cu dublul sau. Pestele urias este inghitit de un altul. Ioana constatand ca orizontul este un sir nesfarsit de burti de peste. In final, Iona se elibereaza sfintecandu-si burta.
Titlul piesei trimite la mitul biblic al proorocului Iona din cartea cu acelasi nume a Vechiului Testament. Poveste biblica, Iona, un om crendicios, va fi trimis de Dumnezeu in cetatea Ninive pentru a propovadui credinta unor oameni care si-o pierdusera de mult. Chinuit de spaima de a nu fi ucis, Iona refuza sa se duca acolo unde este trimis si fuge pe o corabie catre Tarsis. Drept pedeapsa, Dumnezeu trimite o furtuna pe mare, iar ceilalti corabieri il arunca pe Iona in mare pentru a potoli furtuna. Iona este inghitit de o balena. Dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui, timp in care isi cere iertare de la Dumnezeu, Iona este eliberat. Marin Sorescu pastreaza din mitul biblic doar numele eroului, Ioana. Destinul personajului lui Marin Sorescu este insa cu totul altul. Personajul lui Marin sorescu se afla de la inceput prizonier in gura unui peste fara posibilitatea evadarii si fara sa fi savarsit vreun pacat. Actiunea de a pescui devine simbol al cautarii, al cunoasterii. Tragicul situatiei consta in faptul ca procesul cunoasterii se desfasoara intr-o lume inchisa.
Din tragedia lui Sorescu lipseste confruntarea dintre personaje specifica teatrului clasic. Conflictul este de fapt drama existentiala a protagonistului Iona. Imagine a omului modern, Iona traieste un conflict interior cu propriul sine, intr-o intriga de mare tensiune dramatica nascuta din deosebirea dintre ideea de libertate, de cunoastere absoluta si condamnarea de a trai intr-un orizont inchis.
Modalitatile de caracterizare utilizate in textul dramatic sunt directe si indirecte. Caracterizarea directa este realizata de autor prin intermediul indicatiilor scenice. In text regasim si procedee moderne de caracterizare precum introspetia si monologul interior.
In opinia mea, pescarul Iona, personajul principal al piesei cu acelasi nume, este simbolul cunoasterii absolute, iar atitudinea personajului reflecta situatia omului modern care se descopera singur in univers.
Comentarii
Trimiteți un comentariu