Enigma Otiliei - George Calinescu -caracterizarea personajului-
Realismul este un curent literar aparut ca o reactie impotriva romantismului si promoveaza redarea cat mai exacta a realitatii prin itermediu unor detalii numeroase, prin stabilirea clara a timpului si spatiului in care se petrece actiunea, prin transformarea personajelor in tipologii si prin preferinta pentru tema familiei.
Opera literara "Enigma Otiliei" de George Calinescu este un roman modern, citadin, balzacian si realist. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece intalnim trasaturi specifice. O prima trasatura este cronotopul bine precizat. Actiunea incepe in anul 1909, in luna iulie, pe strada Antim. O alta trasatura este tehnica detaliului. Aceasta este folosita in redarea arhitecturii caselor, dar si in prezentarea personajelor. O ultima trasatura este incadrarea personajelor in tipuri umane. De exemplu, Costache Giurgiuveanu reprezinta tipul avarului.
Otilia este personajul eponim al romanului si reprezinta misterul feminitatii adolescentine.
Din punct de vedere social, Otilia este fiica adoptiva a lui Costache Giurgiuveanu si este studenta la Conservator. Este inzestrata cu un temperament de artista, studiaza cu placere pianul, citeste carti si reviste fratuzesti si este indiferenta in ceea ce priveste averea lui mos Costache.
Elementul care ii defineste cel mai bine personaltatea Otiliei este misterul feminitatii. Ilustrative in acest sens devin nenumaratele scene in care Otilia apare alaturi de Felix. Una din aceste secvente este accea din capitolul al VIII-lea, in care Felix ii marturiseste Otiliei ca o iubeste prin intermediul unei scrisori. Fata nu reactioneaza in niciun fel la declaratia de dragoste a lui Felix, asa ca tanarul fuge de acasa. Otilia il cauta peste tot cu trasura, iar cand il gaseste in parc asezat pe o banca incarcata cu zapada, comportamentul Otiliei este la fel de neclar si de misterios ca intotdeauna, lasand in sufletul lui Felix dezamagire si nedumerire. O alta scena semnificativa este ultima intalnire dintre Felix si Otilia, inaintea plecarii ei din tara cu Pascalopol. Otilia percepe iubirea in felul aventuros al artistului, cu daruire si libertate absolute, in timp ce Felix are despre dragoste pareri romantice, el fiind gata sa astepte oricat in virtutea promisiunii ca, la un moment dat, se va casatori cu Otilia. Dandu-si seama de aceasta diferenta, dar si de faptul ca ar putea reprezenta o pierdica in calea realizarii profesionale a lui Felix, Otilia il paraseste pe tanar si alege siguranta calatoriei cu Pascalopol.
Initial, romanul se numea "Parintii Otiliei", rezultand ideea paternitatii, insa, la cererea editorului, George Calinescu schimba titlul in "Enigma Otiliei". Otilia este un personaj eponim, ilustrand sufletul complicat al femeii, imposibil de incadrat intr-un tipar.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratorul fiind omniscient si omniprezent. Uneori, naratorul este substituit de Felix Sima, care are rol de personaj reflector.
Exista un conflict succesoral desfasurat in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu. Aglae si ginerele ei pandesc cu tenacitate moartea batranului pentru a pune mana pe averea sa. Conflictul interior se da in sufletul lui Felix Sima care, in apropierea Otiliei, descopera si iubirea inocenta, dar si gelozia fata de potentialul candidat la mana fetei, Leonida Pascalopol.
Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative care urmaresc destinul unor personaje prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, destinul lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stanica, etc. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru a pune mana pe averea lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia Medicica, locuieste in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Autorul acorda atentie si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine.
In incipit este fixat veridic cadrul temportal ( intr-o seara de la inceputul lui iulia 1909) si spatial( descrierea strazii Antim, a arhitecturii caseui lui Costache Giurgiuveanu, a interioarelor), prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice. Finalul este inchis deoarece aduce rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii Antim si a casei lui Mos Costache de catre Felix in momente diferite ale existentei sale( adolescenta si aproximativ 10 ani mai tarziu). Simetria este sustinuta si de replica pe care i-o adreseaza Mos Costache, iar Felix si-o aminteste 10 ani mai tarziu: "Nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc".
In opinia mea, Otilia este o imagine a eternului feminin, prin amestecul de naturalete, eleganta, cochetarie, spontaneitate si profunzime din personalitatea ei, fapt remarcat si de Felix, care ii marturiseste la un moment dat ca este frivola numai in aparenta, fiind in fond inteligenta si profunda.
Opera literara "Enigma Otiliei" de George Calinescu este un roman modern, citadin, balzacian si realist. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece intalnim trasaturi specifice. O prima trasatura este cronotopul bine precizat. Actiunea incepe in anul 1909, in luna iulie, pe strada Antim. O alta trasatura este tehnica detaliului. Aceasta este folosita in redarea arhitecturii caselor, dar si in prezentarea personajelor. O ultima trasatura este incadrarea personajelor in tipuri umane. De exemplu, Costache Giurgiuveanu reprezinta tipul avarului.
Otilia este personajul eponim al romanului si reprezinta misterul feminitatii adolescentine.
Din punct de vedere social, Otilia este fiica adoptiva a lui Costache Giurgiuveanu si este studenta la Conservator. Este inzestrata cu un temperament de artista, studiaza cu placere pianul, citeste carti si reviste fratuzesti si este indiferenta in ceea ce priveste averea lui mos Costache.
Elementul care ii defineste cel mai bine personaltatea Otiliei este misterul feminitatii. Ilustrative in acest sens devin nenumaratele scene in care Otilia apare alaturi de Felix. Una din aceste secvente este accea din capitolul al VIII-lea, in care Felix ii marturiseste Otiliei ca o iubeste prin intermediul unei scrisori. Fata nu reactioneaza in niciun fel la declaratia de dragoste a lui Felix, asa ca tanarul fuge de acasa. Otilia il cauta peste tot cu trasura, iar cand il gaseste in parc asezat pe o banca incarcata cu zapada, comportamentul Otiliei este la fel de neclar si de misterios ca intotdeauna, lasand in sufletul lui Felix dezamagire si nedumerire. O alta scena semnificativa este ultima intalnire dintre Felix si Otilia, inaintea plecarii ei din tara cu Pascalopol. Otilia percepe iubirea in felul aventuros al artistului, cu daruire si libertate absolute, in timp ce Felix are despre dragoste pareri romantice, el fiind gata sa astepte oricat in virtutea promisiunii ca, la un moment dat, se va casatori cu Otilia. Dandu-si seama de aceasta diferenta, dar si de faptul ca ar putea reprezenta o pierdica in calea realizarii profesionale a lui Felix, Otilia il paraseste pe tanar si alege siguranta calatoriei cu Pascalopol.
Initial, romanul se numea "Parintii Otiliei", rezultand ideea paternitatii, insa, la cererea editorului, George Calinescu schimba titlul in "Enigma Otiliei". Otilia este un personaj eponim, ilustrand sufletul complicat al femeii, imposibil de incadrat intr-un tipar.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratorul fiind omniscient si omniprezent. Uneori, naratorul este substituit de Felix Sima, care are rol de personaj reflector.
Exista un conflict succesoral desfasurat in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu. Aglae si ginerele ei pandesc cu tenacitate moartea batranului pentru a pune mana pe averea sa. Conflictul interior se da in sufletul lui Felix Sima care, in apropierea Otiliei, descopera si iubirea inocenta, dar si gelozia fata de potentialul candidat la mana fetei, Leonida Pascalopol.
Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative care urmaresc destinul unor personaje prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, destinul lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stanica, etc. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru a pune mana pe averea lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia Medicica, locuieste in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Autorul acorda atentie si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine.
In incipit este fixat veridic cadrul temportal ( intr-o seara de la inceputul lui iulia 1909) si spatial( descrierea strazii Antim, a arhitecturii caseui lui Costache Giurgiuveanu, a interioarelor), prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice. Finalul este inchis deoarece aduce rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii Antim si a casei lui Mos Costache de catre Felix in momente diferite ale existentei sale( adolescenta si aproximativ 10 ani mai tarziu). Simetria este sustinuta si de replica pe care i-o adreseaza Mos Costache, iar Felix si-o aminteste 10 ani mai tarziu: "Nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc".
In opinia mea, Otilia este o imagine a eternului feminin, prin amestecul de naturalete, eleganta, cochetarie, spontaneitate si profunzime din personalitatea ei, fapt remarcat si de Felix, care ii marturiseste la un moment dat ca este frivola numai in aparenta, fiind in fond inteligenta si profunda.
Comentarii
Trimiteți un comentariu